Căldura excesivă reprezintă unul dintre factorii naturali care afectează alergarea în mod semnificativ; este foarte uşor să cădem în capcana de a ne concentra exclusiv pe metodele şi mijloacele de protecţie, hidratare, răcire etc şi să uităm că metoda cea mai eficientă este antrenamentul care ne face mai rezistenţi şi mai puternici psihic şi fizic, putând folosi astfel alergările din timpul verii pentru a ne îmbunătăţi performanţele.

După ce am determinat valoarea VDOT pe baza performanţelor în competiţii, putem folosi această valoare pentru determinarea intensităţii antrenamentelor adecvat nivelului nostru de pregătire. Tabelul prezentat prezintă intensitatea alergărilor în diferitele zone de efort în funcţie de valoarea VDOT.

Profesorul Jack Daniels împreună cu Jimmy Gilbert au alcătuit pe baza curbelor care exprimă relaţia dintre consumul de oxigen şi viteza de alergare respectiv relaţia dintre consumul de oxigen şi durata alergării, şi a altor considerente de ordin matematic, tabelul VDOT prin care se obţine un indicator al nivelului de pregătire pe baza rezultatului în cursă. Pe baza acestui tabel putem face previziuni ale rezultatelor pe distanţe diferite şi putem stabili intensitatea antrenamentelor în diferite zone de efort.

Orice şedinţă de antrenament are obiective specifice; aceste obiective sunt atinse prin solicitarea organismului la anumite valori ai parametrilor profilului aerob. Aceste valori se grupează în mai multe intervale în funcţie de caracteristice generale ale solicitării organismului; aceste intervale se numesc zone de efort si sunt descrise în continuare.

Orice şedinţă de antrenament are obiective specifice; aceste obiective sunt atinse prin solicitarea organismului la anumite valori ai parametrilor profilului aerob. Aceste valori se grupează în mai multe intervale în funcţie de caracteristice generale ale solicitării organismului; aceste intervale se numesc zone de efort si sunt descrise în continuare.

În acest articol este explicată corelaţia dintre valorile parametrilor fiziologici şi performanţele propriu-zise în alergarea de durată: puls, acumularea de acid lactic, consum de oxigen VO2 - în funcţie de viteza de alergare şi de durata alergării. Aceste corelaţii alcătuiesc ceea se numeşte profilul aerob al unui alergător, profil pe baza căruia se stabilesc intensităţile antrenamentelor pentru diferite zone de efort dar şi obiectivele pe termen scurt şi mediu pentru competiţii.

La fiecare antrenament trebuie să putem răspunde la două întrebări: a) ce antrenament facem (ce tip de alergare) şi b) în ce scop facem respectivul antrenament. Fiecare tip de alergare solicită - şi prin urmare dezvoltă - un anumit sistem fiziologic implicat în efortul de alergare de durată. Acest articol prezintă sistemele fiziologice implicate în alergarea de durată şi tipurile de alergare care le dezvoltă cel mai bine.